Filme Noi Craiova

Robin Hood a avut astazi premiera internationala. Festival de Cannes i-a “dat drumul” de dimineata, iar seara a avut avanpremiera pe tot globul. Si va spun ca a umplut sala de cinematograf mai mult decat a facut-o “Iron Man 2” si nu stiu daca am vazut, in viata mea, mai mult de 10 filme mai lungi decat acesta. Robin Hood mi-a placut, dar este un film mai slab decat v-ati putea inchipui. Eu abia astept sa vad genul acesta de productii. Si le caut. Si le astept. Si dupa ce le vad stiu sa ma multumesc si cu mai putin.

Filmul priveste povestea lui Robin Hood din alt unghi si pana sa-mi dau seama, de acest lucru, am fost putin surprins. In maniera in care Batman Begins a fost creat pentru seria Batman, la fel si filmul de astazi ne deschide cartea pe care prea putini au avut curajul sa o gandeasca inainte de Brian Helgeland (realizatorul povestii). Russell Crowe joaca rolul arcasului din armata regelui Richard Inima de Leu care ajunge iubit de oamenii de rand, iar cele 140 de minute ale filmului incearca din rasputeri strangerea amanuntelor ridicarii legendei.

Cu actiunea lenta si parca fara culoare, cu replici abuziv folosite in filmele de gen si actori slabi in rolurile secundare negative as putea incepe lista bilelor negre ale filmului. William Hurt (in rolul lui Marshal), cadrele cu Russell Crowe vorbind multimii si cele 3 glume bine asezate in film sunt momentele care ar putea pune usor guma pe cuvintele scrise mai devreme. Ridley Scott a lasat, in final, loc pentru multe. Sa vedem cat de multe vor lasa si producatorii filmului.

Trailerul filmului:

Un film pentru care trebuie sa-i multumesc intuitiei ca nu m-am dus sa-l vad la cinematograf. Parca, intr-un fel, imi este si rusine sa vi-l prezint pe filmetari. Dar in nota de pana acum, aceea de a va recomanda filmele de care sa va feriti, o sa continui si cu astfel de articole. Desi a costat aproape 60 de milioane de dolari filmul pare un low-budget de mana a doua. Efecte speciale care alterneaza filmul intre secvente filmate si secvente realizate pe calculator, un subiect care a fost facut ca sa fie facut, replici si scene jenante si rusinoase pentru orice producator. Cam asa l-as putea rezuma. Da, stiu. Nu am vazut filmul in 3D si banuiesc ca acesta era si rostul lui, dar pana una-alta nu poti sa transformi un joc pe calculator intr-un film si sa ai si pretentii atunci cand nici macar nu umbli la scenariu.

In aceasta continuare “Resident Evil”, Alice incearca sa ajunga pe Arcadia, locul unde se stie ca ar exista adapost si supravietuitori. Nota: trebuie sa vedeti primele filme Resident Evil pentru ca macar sa aiba vreun rost sa-l vizionati pe acesta. Filmul nu este de sine stator si prin urmare veti fi putin pe langa subiect. Si ajunge ea la coordonatele cunoscute moment in care-si da seama ca de fapt nu se afla nimic acolo. Pe drumul de intoarcere, in cautarea altor supravietuitori, gaseste cativa oameni refugiati pe acoperisul unei foste fortarete/inchisori. Stiti filmele cu zombie in care personajele se refugiaza pe o cladire de genul unui supermarket si incearca sa semnalizeze dupa ajutor? Urmatoarea jumatate de ora este cam in acelasi fel. De acolo tot se continua lupta cu zombie si cu sansele de a regasi Arcadia pentru a se salva.

Milla Jovovich face un rol slab si nici macar nu mai aminteste de personajul Alice din filmele precedente. Tonele de machiaj si look-ul schimbat (nu am inteles de ce nu au lasat-o la fel) ii strica imaginea si asa stricata de scenele de lupta realizate pe calculator. Banuiesc ca daca productia era cat de cat ok din punct de vedere regizoral si scenaristic se gaseau cativa fani sa realizeze un site de genul “100 de greseli din Resident Evil: Afterlife”, insa asa faptul ca monezile de 25 de centi incap pe teava unei pusti si faptul ca  sariturile de 3 metri sunt urmate de cadre de la 20 de metri distanta vor ramane amintiri triste doar pentru spectatori. De ne-vazut!

Uitasem. Michael Scofield din Prison Break are rol principal in film. Cel putin din momentul in care apare in cadre inchisoarea 

Vizionati trailer:

“Prince of Persia: The Sands of Time” este unul dintre cele mai frumoase basme vazute de mine in ultima vreme. Si cand zic “basm” ma refer la o poveste fantastica plina de aventura si culoare. Am iesit din sala de cinematograf cu gandul ca finaluri mai bune de film, ca cel de astazi, nu am mai vazut de multa vreme. Filmul are de toate: dragoste, aventura, fantezie, istorie, mister si …umor. Sincer va spun, nu am jucat niciodata jocul cu acelasi nume si nici nu stiu prea multe despre el, dar dupa ce am vazut filmul parca i-as da o sansa.

Actiunea filmului se invarte in jurul printului adoptat al Persiei, iar intrigile apar in jurul pumnalului mistic (la a carei atingere te poti intoarce inapoi in timp). Coroana regelui Persiei este la mijloc, iar puterea finala o avea tocmai omul care reusea sa detina acest pumnal. In poveste intra si printesa Tamina, jucata de Gemma Artenton (aceeasi din “Clash of the Titans“) cea care formeaza un nou cuplu, pe ecran, cu vestitul print.

Pe Jake Gyllenhaal l-am mai vazut in “The Day After Tomorrow” si face un rol reusit ca Print al Persiei (daca replicile lui nu erau atat de bine spuse cred ca filmul nu mai lasa impresia de astazi). Gemma Artenton nu face un rol mare, poate doar mai bun decat in filmul precedent, dar Alfred Molina salveaza situatia prin prestatia sa plina de umor si naturalete. Se pare ca urmeaza “Warrior Within” si “The Twho Thrones” daca ar fi sa ne uitam dupa jocul cu acelasi nume. Sa speram!

Vizionati trailer: